marți, 8 decembrie 2009

Inspirație din haikuurile japoneze

Dialog cu sufletul, dialog cu Dumnezeu


Sinteză de nevoi,
Împreunându-şi mâinile a rugă vizitează cerul,
Într-un tărăboi eclectic.


Fire nebună,
Dorinţe se-adună
Antologie.


Îmi voi culege mintea bucată cu bucată,
Împachetând-o a design londonez
Şi voi fi
Înţeleaptă, ca un proverb.


Inima: plută pe lacrimi ude.
În suflet
Şuieră vântul.


Lacrima:
Darul divin numărat.
Zădărnicie?


Oameni: ţărână tragică,
Pe aţă jucând
Comedie.


Gând zălud,
În ce direcţii
Mă sufli?


Printre secunde,
Îşi târâie lacrima stinsă
Nimicul.


Crengi nebune,
Paşii imi sună
A rătăcire.


Larg orizontul....
Pe linia lui,
Doar expectanţă.


Creierul meu are două emisfere.
Între ele,
Veşnic război.


Şi ce dacă plâng?
În duh
Mă-ncălzeşte
Umanul.


Suflet de foc,
Pentru ce mi te-aprinzi
Doar printre gheţuri?


Valuri de lacrimi
Nu mă izbiţi
În echilibru!


Idealuri măreţe
În creier zâmbind
A himeră....


Albe nevoi...
Doamne, cu ce chei aş putea să umblu
La conturile Tale?


Repertoriu de ispite,
Învăluindu-mi fiinţa
Aşteaptă finalul.


Inima frântă,
În ceruri, perdeaua deschisă
Luminează tronul!...


Suflet-mixtură:
Care dorinţe
Le-accepţi a uitare?


Mi-e ascultată ruga.
Cărările devin aripi.
Iluminare.


Nu fi vertebră în plus,
Pe coloană!
Dărâmi!


Dorinţe-nălţate a rugă
Spre cer, îmi adună, zilnic, ca un cont,
Fericirea.


Suflet complicat,
Alege-ţi creanga
Ce ţi se cere exprimată!


Mână divină:
Aranjează-mi sentimentul
În cochilia Adevărului.


Doarme credinţa.
În creier, emisfera dreaptă
Mă minte.


Stele de foc,
Nu-mi mai zâmbiţi
Cu subânţelesuri!


În ceruri, Părinte divin,
Împărţindu-mi a surogat,
Iubire abstractă.


Doamne,
Picură-i rugii abstracte în pumn
Concreteţea.


Lege divina:
Oglindeşte-mă,
Să-mi aflu drumul!


Făcător de nevoi,
Inventează-le şi
Împlinirea!


Inima franta.
Din ceruri,
Răspuns metaforic.


Foşnet de paşi....
Apropierea iubirii?
Mi se năzare...


Taci printre oameni.
De vrei să-ţi lingi rana,
Retrage-te!


Pădure-ncâlcită,
Prea îmi dictezi
Fuziune.


Sună tacerea.
Inima frântă
Îi poartă zgomotul.


Lună de foc,
Nu mă mai joc
Cu simfoniile tale!


Nu Te ascunde!
Prin sferele Tale mă bântuie
Sublimul!


Iubire, când vii,
Sapă-ţi în gând
Neclintire!


Iubire uitată,
Nu-mi deveni
Mitologie!


Raţiune schizmatică,
Nu-mi mai jertfi
Sentimentul!


Ocean de iubire,
Nu te revărsa în albii înguste!
Revarsă-te
Unde încapi!


Doamne, fă-mi personalitatea număr par,
Ca să zâmbesc
A fiinţă întreagă.


Plouă cu soare în suflet.
Trăsăturile mi se imbină
Antagonic.


Rugă arzând
Strânge plângând
Aer de cer.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu